Părinții au ales cel mai bun profesor pentru fiul lor. Dimineața bunicul și-a condus nepotul la școală.
Imediat ce au intrat în curte au fost înconjurați de mai mulți copii.
– Ce bătrân amuzant, – a râs un băiat.
– Hei, dolofan mic, – a făcut o grimasă altul.
Copiii țipau și săreau în jurul bunicului și nepotului. Apoi profesorul a sunat din clopoțel anunțând începutul lecției și copiii au fugit. Bunicul și-a luat cu fermitate nepotul de mână și a ieșit în stradă.
„Ce bine, nu merg la școală”, – s-a bucurat băiatul.
– Vei merge, dar nu la aceasta, – i-a răspuns bunicul supărat. – Îți voi găsi eu o școală.
Bunicul l-a dus pe nepot acasă, l-a lăsat în grija bunicii sale și a plecat să-l caute pe cel mai bun profesor. Văzând o școală oarecare, bunicul a intrat în curte și a așteptat ca profesorul să lase copiii să iasă la pauză.
În unele școli copiii nu-i acordau atenție bătrânului, în altele îl tachinau. Tăcut bunicul se întorcea în tăcere și pleca. În cele din urmă a intrat în curtea unei școli mici și s-a sprijinit obosit de gard. Imediat ce a sunat clopoțelul toți copiii au alergat în curte.
„Bunicule, te simți rău, să aduc puțină apă?” – s-a auzit o voce.
„Avem o bancă în curte, ai putea să te așezi acolo,” – i-a propus un băiat.
– Poate să merg să-l chem pe domnul învățător? – a întrebat un alt copil. În curând în curte a ieșit un tânăr profesor. Bunicul l-a salutat și i-a spus:
– În sfârșit am găsit cea mai bună școală pentru nepotul meu.
– Vă înșelați, școala noastră nu este cea mai bună. Este mică și strâmtă.
Bătrânul nu l-a contrazis. S-a înțeles cu învățătorul și a plecat. Seara mama băiatului l-a întrebat pe bunic:
– Tată, Dumneata nu ai învățat la școală. De ce consideri că l-ai găsit pe cel mai bun învățător?
– Un profesor bun poate fi recunoscut cu ușurință după elevii săi… – a răspuns bunicul.