Magdalena Moroşanu a înfiinţat secţia de diabet de la Spitalul de Urgenţă din Galaţi, fiind în prezent conferenţiar universitar la Facultatea de Medicină din Galaţi, şi conduce o clinică de de nutriţie şi de diagnosticare a diabetului. „Greutatea normală este cel mai puternic atu al sănătăţii noastre“, subliniază medicul în interviul acordat „Weekend Adevărul“.
Magdalena Moroşanu (66 de ani) a schimbat multe percepţii greşite în România de-a lungul anilor vizavi de diabet şi nutriţie, prin prisma pacienţilor care i-au trecut prin mână. În peste 30 de ani de carieră ca diabetolog, a ajuns, prin numeroase studii de caz, la concluzia că atunci când organismul depăşeşte chiar şi cu un kilogram greutatea normală raportată la înălţimea persoanei în cauză, boala diabetică se poate instala rapid. În opinia sa, secretul unei alimentaţii sănătoase stă în echilibrul dintre cantitatea de alimente consumate şi caloriile pe care acestea le conţin.
„Weekend Adevărul“: În ultimii ani s-a mărit foarte mult numărul persoanelor bolnave de diabet. Care este motivul?
Dr. Magdalena Moroşanu: Modificarea stilului de viaţă este principala cauză. La Galaţi, în 1993, aveam în evidenţă 2.790 de pacienţi cu diabet, iar acum sunt peste 30.000. La nivel mondial, în anul 2000 erau 150 de milioane de diabetici şi se estima ca în 2025 să fie cam 250 de milioane. În 2015, erau deja 415 milioane şi se estimează pentru 2040 că numărul acestora va ajunge la 620 de milioane. Vorbim acum de o epidemie globală de diabet. Totul pleacă de la obezitate, care, la rândul ei, pleacă de la schimbarea stilului de viaţă. 90% din adulţii diabetici, dar şi copii, provin din rândul persoanelor obeze. Acest lucru nu se întâmplă doar în ţările dezvoltate, ci şi în cele slab dezvoltate, pe fondul migrării tehnologiei alimentaţiei şi a sedentarismului.
GLUCOZA ESTE BENZINA, IAR INSULINA – SCÂNTEIA
Care sunt principalele cauze ale obezităţii?
Supraalimentaţia şi sedentarismul, cum spuneam. Supraalimentaţia aduce calorii foarte multe, de care organismul nu are nevoie, iar sedentarismul face ca aceste calorii să nu fie consumate, rezultând şi aici un exces de calorii. Nu dulciurile conduc la diabet, ci creşterea în greutate, deci obezitatea, care este primul pas în dezvoltarea diabetului. Ce se întâmplă? Organismul este suprasolicitat în anumite direcţii metabolice şi pe acest fond apar nişte tulburări. Insulina este singurul hormon care duce zahărul în celule. Este acelaşi principiu de funcţionare ca la un motor de maşină. Glucoza este benzina, iar insulina este scânteia care produce arderea glucozei în celule, pentru ca noi să putem trăi. Când avem mai multe kilograme decât ar fi normal, ele se opun efectului insulinei. Pe acest fond, se forţează pancreasul ca să poată asigura combustia.
Forţându-se ani mulţi, el nu va mai putea produce insulină şi atunci se produc două efecte majore în corp. Rezistenţa în faţa pancreasului de a produce mai multă insulină şi apoi neputinţa pancreasului de a mai produce insulină după ce a fost suprasolicitat. Din păcate, într-un interval mare de timp, de 10-12 ani, diabetul se declanşează în organism cu nişte tulburări pe care nu le sesizează nimeni, decât cei avizaţi. Una dintre acestea este creşterea glicemiei după masă, care nu dă niciun semn şi care poate fi depistată doar în urma unor analize. Există acum un test de toleranţă la glucoză sau hiperglicemia provocată, cum se numea pe vremuri, şi dacă este făcut raţional, vom şti la orice persoană supraponderală sau obeză dacă are o predispoziţie să facă diabet.
Mai ştim să mâncăm sănătos? Ce înseamnă, de fapt, să mănânci sănătos?
Ideea de a mânca sănătos porneşte de la dorinţa de a atinge o greutate sănătoasă. Asta trebuie să aibă în minte fiecare dintre noi. Ceea ce înseamnă ca, în funcţie de înălţimea cu care m-a lăsat Dumnezeu, să am o anumită greutate. Atunci organismul funcţionează aşa cum trebuie şi dă randament 100%. Când depăşim greutatea ideală pentru înălţimea noastră, corpul începe să se forţeze. Greutatea normală este cel mai puternic atu al sănătăţii noastre. Deci nu contează neapărat cât mănânci, ci acest raport înălţime-greutate de care vă vorbesc.
Ca să mâncăm sănătos, este bine să începem cu baza, şi anume să mâncăm de trei ori pe zi – dimineaţa, la prânz şi seara. Mâncarea stă în stomac o oră şi jumătate, două ore. După ce stomacul se goleşte, fabrică acid gastric şi atunci este bine să luăm o gustare. Acesta este rolul gustărilor, să fie ceva în stomac. Prin urmare, o alimentaţie sănătoasă înseamnă să mâncăm de trei ori pe zi, iar între cele trei mese să luăm o mică gustare. Eu o numesc o amăgeală, adică să-i dai ceva stomacului. Întrebarea cea mai importantă este: care e măsura în farfurie pentru a-mi păstra o anumită greutate?
Şi care este?
Trebuie să ne luăm măsura între cantitatea de alimente pe care le consumăm şi numărul de calorii pe care acestea le conţin. Fiecare organism funcţionează după o lege fundamentală: fiecare plus de calorii de care organismul nu are nevoie îl transformă automat în grăsime. Caloria este măsura unei alimentaţii sănătoase pentru o greutate normală. Noi nu prea ne dăm seama de cât avem nevoie. Noi avem o programare, care este plăcerea de a mânca. Din acest motiv, această plăcere ne face să întrecem măsura când este vorba de calorii şi problema este că nu realizăm, nu conştientizăm. Suntem mereu pe fugă şi nu este bine să mâncăm aşa.
Dar cum este bine să mâncăm?
Când te aşezi la masă, nu te uiţi la televizor sau la calculator, nu citeşti şi nu faci nimic altceva, doar mănânci. Te gândeşti la faptul că mănânci. Bunicii noştri aveau o vorbă: «La masă nu se vorbeşte». Această expresie sintetizează practic ce înseamnă modul sănătos de a mânca. Întotdeauna am crezut că explicându-i omului cu creionul în mână ce are de mâncat în diabet, va înţelege mai bine. Ca să mă conving că a înţeles cum trebuie ce are de făcut, îi dădeam din prima zi un creion şi hârtie ca să scrie exact ce a înţeles, să văd cu ce a rămas după discuţia cu mine. Am constatat atunci cu bucurie că toate lumea era bucuroasă că ştie cum să mănânce şi ce să mănânce.
În primii ani la secţia de diabet din spital, cred că aveam şi cinci come diabetice pe săptămână. Coma diabetică cere o mare dedicaţie, o atenţie deosebită. Trebuie să stai lângă pacient până când îl vezi că se dă jos din pat. După 20 de ani de explicaţii date fiecărui pacient şi după ce am instruit asistentele medicale ca să ştie şi ele să explice aceleaşi lucruri, nu am mai avut come diabetice ca să le arăt rezidenţilor care veneau pe secţie. Diabeticii au înţeles ce le făcea rău şi nu au mai făcut acele lucruri şi le-au transmis şi ei mai departe, iar lipsa comelor diabetice în spital a fost rezultatul. Nu este o laudă, ci efectul pe termen lung. Abia după 20 de ani vezi care sunt efectele muncii tale. De când am clinica de diabet şi nutriţie, m-am axat pe prevenţia complicaţiilor cronice la diabetici.