Se pare ca inca mai exista si locuri in care oamenii se respecta si se ajuta intre ei. Un astfel de loc este si Eibenthal, satul din România unde nu se fură. Aici oamenii se respecta si dupa cum spun ei, „Nu isi fura caciula unul altuia”. Acest sat ar trebui luat drept exemplu pentru intreaga tara. Aici satenii isi lasa la poarta pungile cu banii pentru paine sau alte alimente care le sunt livrate. Nimeni nu fura de la vecinul si toti se respcta.

În extremitatea sudică a judeţului Mehedinţi, în munţii Banatului, trăieşte cea mai mare comunitate de cehi din România. Eibenthalul s-a înfiinţat în anul 1827, în timpul celui de-al doilea val de colonizări cu cehi, care avea ca scop colonizarea zonei de frontieră a Imperiul Austro-Ungar, în special din raţiuni militare. Zona Porţilor de Fier a fost vizată în mod special, Eibenthalul fiind unul dintre cele câteva sate de „pemi” (locuitori ai Boemiei) care s-au înfiinţat în zonă în această perioadă. Majoritatea coloniştilor au venit din Plzeň, Klatovy (din aceste două localităţi erau şi mulţi etnici germani printre colonişti, dar cu timpul aceştia s-au deznaţionalizat şi au adoptat limba cehă), Čáslav şi Beroun.

Aici localnicii ne povestesc ca ei isi tin mereu casele sau garajele deschise si spun ca niciodata nu au avut o problema si ca nimeni nu a indraznit sa le fure ceva din curte.

„Suntem oameni liniştiţi, suntem siguri unul pe altul că nimeni nu fură şi plasele le lăsăm aici fără nicio grijă. Găsim şi restul de la bani în plasă şi suntem foarte mulţumiţi. Dacă suntem la câmp rugăm pe vreun vecin să ia plasa ca să nu se întărească pâinea, dar acum că e iarnă venim mai repede”, spune o localnică. „Eu de când mă ştiu nu s-a furat, nu sunt probleme, lumea nu intră în casă, rămâne la poartă strigă dacă iese cineva bine, dacă nu, nu  se bagă în curte. Punem banii în plasă pentru pâine, scriem un bilet şi băiatul pune piâne atât cât am scris”, spune o altă localnică din Eibenthal.

Aici batranii stau fara frica ca cineva le poate intra in casa sa ii bata si sa le ia din bunuri, ei traiesc linistiti si se bucura de batranete si de ajutorul celor din comunitate.