marți, septembrie 8, 2020

Parcul Național Cheile Bicazului – Hășmaș. Un loc de care putina lume stie.

Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a II-a IUCN (parc național), aflat în România, în arealul grupei centrale a Carpaților Orientali, în Munții Hășmaș, pe teritoriul administrativ al județelor Harghita și Neamț.

- Advertisement -

Are o suprafața de 6575 ha în care sunt protejeate valoroase elemente geologice, geomorfologice, palentologice, botanice și peisagistice, precum și faunistice. Aici sunt incluse mai multe rezervații naturale – asimilate în zona de protecție integrală printre care:

Cheile Bicazului
Lacul Roșu
Cheile Șugăului

Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică – Hășmașul Negru
Avenul Licaș
Teritoriul parcului este la rândul său cuprins în Aria de Importanță Avifaunistică Cheile Bicazului – Munții Hășmaș.

Peisajul Munților Hășmaș se prezintă sub forma unor culmi rotunjite calcaroase ce au aspect de peneplenă, din care se desprind sub formă de prăpastie pereții cheilor. Apa Bicazului ieșind din Lacul Roșu străbate roca în timp ce coboară o mare diferență de nivel. Peisajul aici prezintă pereți de verticali monumentali de stâncă, uneori cu arbori care cresc în mici habitate disponibile. Afluenți Bicazului și-au tăiat în zonă propriile chei – cum sunt cele ale Lapoșului, Cupașului, Șugăului și Bicăjelului, înfrumusețate de repezișuri, cascade sau serii de marmite.

Culmile acoperite de pajiști subalpine se asociază cu petice de vegetație ierboasă pe povârnișuri și terase. Puncte de belvedere se constituie din întrepătrunderi ale stâncăriilor cu pereți cvasiverticali, cu pădurile. Acestea, uneori compacte de molid sau amestecate cu fag, brad sau larice (mai rar), acoperă pante abrupte de conglomerate, în timp ce în fisurile pereților cresc uneori molizi sau pini.

În parc se regăsesc variate peisaje carstice (pereti verticali si surplombanți, turnuri (Piatra Altarului, Piatra Singuratică) și ace calcaroase, hornuri, blocuri diaclazate aproape de desprindere, vârfuri stâncoase, lapiezuri sau câmpuri de lapiezuri (Poiana Tarcău), creste, șei carstice, grohotișuri, chei, marmite de eroziune, doline, avene (Licaș), peșteri, izvoare petrifiante cu depuneri de tuf calcaros și travertin (Cheile Șugăului).

- Advertisement -