Nu stiu cati dintre noi au prins inceputurile acestui grup umoristic insa ce este clar, este ca toata lumea a ras la glumele lor si cu totii au petrecut seri intregi in fata televizorului pentru a vedea ce „tampenii” mai fac personajele lor preferate.

Vacanța Mare este un grup umoristic românesc, format în 1988 de Dan Sava, Mugur Mihăescu, Radu Pietreanu, Felix Sava și Dan Ștefănescu. Normal grupul trebuia în 1987 să se formeze însă s-a decis neoficial urmând ca anul următor să se formeze acest grup.

Primul spectacol Vacanța Mare a fost susținut în 1988 într-o remorcă de tractor, când trupa era formată din patru membri. În 1990 a fost cooptat Dan Ștefănescu. În 1992, Felix Sava și Dan Ștefănescu au părăsit Vacanța Mare. În 2007, din grup făceau parte Mugur Mihăescu, Radu Pietreanu și Florin Petrescu („Axinte”), precum și colaboratorii mai mult sau mai puțin constanți: Iulian Ilinca („Frankfurt”), Emil Rădinoiu („Mitică”), Mirela Stoian („Lila”), George Robu („Romică”).

Inițial grupul a fost un hobby al celor trei. Primele încercări, în anul 1988, în formulă de cinci, nu au avut prea mult succes. După ce doi membri ai trupei au renunțat, grupul Vacanța Mare realiza reprezentații temporare pe litoral, în special în vacanțele de vară. În 1992, la concursul grupurilor de umor neprofesioniste „Burduful de Aur”, organizat la Casa de Cultură a Sindicatelor din Sibiu (unde Vacanța Mare a obținut locul doi [1]), cei trei membri inițiali au fost remarcați de impresarul Nicu Dragosin, care i-a determinat să facă pasul decisiv către profesionism. Primele afișe foloseau ca nume al grupului, replica Noi nu suntem normali.

Grupul susținea anual patru spectacole: două turnee în țară primăvara și toamna și două turnee vara pe litoral (și uneori în București). Cei trei obișnuiau să parodieze cântece, schimbându-le versurile în altele cu referiri la politică și acompaniindu-se la chitară. în acea perioadă, spectacolele au avut unele elemente comune: prima intrare în scenă era însoțită de înregistrarea melodiei Final Countdown a formației Europe, iar finalul spectacolului includea o combinație între o adaptare după Floare de Iris a formației Iris cu o adaptare a melodiei folclorice Țăranul e pe câmp, cântată de cei trei împreună cu publicul. Ultimele cinci minute erau rezervate unei pantomime în timpul căreia se asculta un colaj din melodii bine cunoscute, românești și străine, iar cei trei mimau acțiunile descrise de versuri. Scheciurile aveau adesea o temă comună de la spectacol la spectacol, relativ longevive fiind cele din seria Crapu și Menumorut și Leana și Costel.