Există un loc în România unde nu calcă picior de om. Nimeni nu are voie să locuiască acolo, nici măcar să viziteze limba aceea de pământ, care este, de fapt, un colţ de paradis. În urmă cu peste un secol şi jumătate, în jurul anilor 1860, un punct a apărut în zare, în Marea Neagră, în dreptul braţului Sfântu Gheorghe, la o distanţă de doi kilometri de ţărm. Acum, limba de pământ măsoară peste 21.000 de hectare.

Iniţial, peninsula Sacalin era formată din două insule mai mici: Sacalinu Mare şi Sacalinu Mic. Însă, cu timpul, cele două s-au unit şi au format o peninsulă. Ca o ciudăţenie, peninsula are o mişcare de rotaţie în jurul punctului de legătură cu ţărmul, de la est la vest.

Insula Sacalin are o mişcare de rotaţie
Acest lucru a fost descoperit, spune inginerul constănţean Octavian Buzatu, ca urmare a suprapunerii unor hărţi vechi cu unele actuale. Fenomenul are o explicaţie ştiinţifică: peninsula este erodată de curenţii marini şi de vântul foarte puternic de pe mare.

Guvernul României a interzis popularea insulei încă din 1938, măsura luată pentru protejarea păsărilor rare care îşi au cuibul pe acest teritoriu. Aici se regăsesc cele mai mari colonii de chire de mare şi pelicani creţi. În apele din proximitate se găsesc peşti rari, sturioni, dar şi plante rare, cum ar fi varza de mare şi canarul bălţii.